Editura Bestpublishing

CAPITOLUL III

Procedura de înregistrare a mărcii

Depunerea cererii de înregistrare a mărcii la OSIM

(1) Înregistrarea unei mărci se solicită la OSIM de către persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat, direct ori printr-un mandatar.

(2) Depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci la OSIM se poate face:

a) direct şi cu confirmare de primire la Registratura generală a OSIM;

b) prin poştă, trimisă recomandat cu confirmare de primire, sau prin fax;

c) pe cale electronică, on-line în pagina de internet a OSIM.

(3) Biroul primiri cereri de înregistrare menţionează pe cerere anul, luna şi ziua primirii şi înscrie cererea în ordinea primirii. Cererile primite la OSIM, după orele legale de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau de sărbătoare legală, se înscriu în prima zi lucrătoare.

(4) Biroul primiri cereri de înregistrare transmite de îndată cererea de înregistrare a mărcii Serviciului mărci pentru a fi examinată.

ARTICOLUL 13

Constituirea depozitului reglementar

(1) Serviciul mărci examinează cererea de înregistrare a mărcii pentru a constata dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constituirea depozitului reglementar.

(2) Data depozitului reglementar este data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a mărcii redactată în limba română, conţinând:

a) solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci;

b) datele de identificare ale solicitantului sau, după caz, ale mandatarului;

c) o listă de produse şi/sau servicii pentru care înregistrarea mărcii este solicitată;

d) o reproducere grafică suficient de clară a mărcii a cărei înregistrare este solicitată;

e) dovada achitării taxelor de depunere şi, respectiv, de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.

(3) În termen de 7 zile de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii la OSIM, oficiul examinează dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2), atribuie dată de depozit şi publică cererea conform art. 16.

(4) Serviciul Mărci OSIM verifică lista de produse şi servicii din punctul de vedere al concordanţei cu Clasificarea de la Nisa, iar în cazul în care marca conţine şi un element figurativ, clasifică elementul figurativ în concordanţă cu Clasificarea de la Viena.

(5) În cazul în care din cererea de înregistrare a mărcii lipsesc unele dintre elementele prevăzute la alin. (2), OSIM notifică solicitantului lipsurile constatate. Dacă solicitantul completează lipsurile în termen de 3 luni de la data notificării, data depozitului va fi data la care toate aceste elemente au fost comunicate la OSIM.

(6) În cazul în care solicitantul nu completează cererea în termenele prevăzute la art. 16 din lege, OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mărcii, iar dacă taxele de publicare şi examinare a cererii au fost plătite, le va restitui solicitantului.

(7) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a mărcii este din afara Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European şi nu a desemnat în formularul cererii un mandatar, OSIM constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de constituire a depozitului reglementar şi acordă un termen de 3 luni pentru completarea cererii.

(8) Notificarea privind atribuirea datei de depozit reglementar se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emiterea acesteia.

(9) Pentru orice alte lipsuri ale cererii de înregistrare a mărcii, dacă solicitantul nu completează cererea în termenul notificat de OSIM, cererea se respinge.

ARTICOLUL 14

Divizarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate cere divizarea cererii de înregistrare a mărcii, declarând că în cazul produselor sau serviciilor enumerate în cererea divizionară cererea de înregistrare a mărcii trebuie să fie tratată ca o cerere separată.

(2) Cererea divizionară va conţine elementele prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege şi va fi supusă taxei legale.

(3) Cererea divizionară păstrează data de depozit şi/sau de prioritate din cererea iniţială.

(4) Declaraţia privind divizarea unei cereri de înregistrare a mărcii este irevocabilă.

ARTICOLUL 15

Priorităţi revendicate

(1) Dacă este revendicată prioritatea unui sau unor depozite anterioare în aplicarea art. 10 alin. (2) din lege, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data cererii de înregistrare a mărcii, pentru a comunica la OSIM documentul eliberat de administraţia naţională care atestă prioritatea invocată, din care să rezulte numărul de dosar atribuit cererii anterioare ori numărul înregistrării anterioare şi traducerea vizată la art. 10 alin. (11) lit. a).

(2) Dacă o prioritate de expoziţie, în sensul art. 11 din lege, este revendicată, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, pentru a comunica la OSIM documentele prevăzute la art. 10 alin. (11) lit. b).

ARTICOLUL 16

Publicarea cererii

(1) Cererile de înregistrare a mărcilor pentru care se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale primesc dată de depozit şi se publică în BOPI, în format electronic, în termen de 7 zile, conform prevederilor art. 17 din lege.

(2) Publicarea cererii de înregistrare a mărcii în format electronic se va face pe pagina de internet a OSIM şi va conţine:

a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;

b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;

c) reproducerea mărcii şi, după caz, menţiunea "color", cu indicarea culorii sau culorilor revendicate;

d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificării de la Nisa;

e) indicele clasificării de la Viena;

f) data de depozit şi numărul de depozit;

g) indicaţii privind prioritatea invocată;

h) menţiunea că marca este colectivă sau de certificare, dacă este cazul;

i) data publicării cererii.

(3) Dacă publicarea unei mărci comportă, din motive imputabile OSIM, o eroare sau anumite lipsuri, OSIM procedează la rectificare din oficiu ori la cererea solicitantului. Rectificarea nu va fi supusă niciunei taxe şi se publică în BOPI.

ARTICOLUL 17

Observaţia

(1) Orice persoană interesată poate formula, în termenul prevăzut de art. 18 din lege, o observaţie privind cererea de înregistrare a mărcii, pentru oricare dintre motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5 din lege.

(2) Observaţia trebuie formulată în scris cu indicarea numărului cererii de înregistrare la care se referă şi nu este supusă niciunei taxe.

(3) În cadrul procedurii Observaţiei, persoana menţionată la alin. (1) nu poate dobândi calitatea de parte în procedura de examinare a cererii şi nu va primi nicio comunicare din partea OSIM.

(4) Observaţia formulată poate fi notificată solicitantului, care poate prezenta comentarii în procedura de examinare a cererii.

(5) Observaţia se analizează în cadrul procedurii de examinare a cererii de înregistrare.

ARTICOLUL 18

Opoziţia

(1) Orice persoană interesată poate formula opoziţie pentru motivele relative de refuz, prevăzute la art. 6 din lege. Opoziţia şi observaţia nu pot face obiectul unui act comun de sesizare a OSIM. Argumente referitoare la motive absolute de refuz sunt inadmisibile în cadrul procedurii de opoziţie.

(2) Actul de opoziţie trebuie să conţină:

a) indicaţii privind cererea de înregistrare a mărcii împotriva căreia se formulează opoziţia, respectiv numărul cererii de înregistrare a mărcii, numele sau denumirea solicitantului cererii, menţiunea produselor şi serviciilor împotriva cărora se formulează opoziţia;

b) indicaţii privind marca sau dreptul anterior dobândit pe care se întemeiază opoziţia;

c) o reprezentare şi, după caz, o descriere a mărcii anterioare sau a altui drept anterior, respectiv o copie a certificatului de înregistrare a mărcii opuse şi orice alt document care să certifice că oponentul este deţinătorul dreptului anterior invocat;

d) produsele şi serviciile pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau cerută la înregistrare ori pentru care marca anterioară este notoriu cunoscută sau se bucură de renume în România;

e) menţiuni privind calitatea şi interesul persoanei care formulează opoziţia;

f) o prezentare detaliată asupra motivelor invocate în susţinerea opoziţiei, precum şi temeiul legal invocat;

g) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacă este cazul; în situaţia în care opoziţia este formulată printr-un mandatar, este necesar ca odată cu actul de opoziţie să se depună şi procura de reprezentare semnată de oponent.

(3) Dacă opoziţia este formulată pentru motivul existenţei unei mărci anterioare, actul de opoziţie trebuie să fie însoţit de dovezi de înregistrare a mărcii, cum ar fi certificatul de înregistrare sau, după caz, documente care să dovedească notorietatea mărcilor; dacă opoziţia este fondată pe existenţa oricărui alt drept anterior dobândit, actul de opoziţie trebuie să fie însoţit de acte care să dovedească dobândirea şi întinderea protecţiei acestui drept.

(4) Pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (2) lit. f) şi g), persoana care a formulat opoziţie poate solicita OSIM acordarea unui termen de cel mult două luni; acest termen va putea fi acordat cu condiţia ca la data solicitării termenului persoana care a formulat opoziţia să fi achitat o taxă în acelaşi cuantum cu cel prevăzut de lege în cazul prelungirii termenului cerut de solicitant pentru a răspunde la o notificare a OSIM. Dacă în termenul acordat cerinţele nu sunt îndeplinite, Comisia de opoziţii OSIM va soluţiona opoziţia pe baza actelor de la dosar.

(5) Pentru cererile de înregistrare naţională a mărcilor termenul pentru formularea opoziţiei curge de la data publicării acestora în format electronic în BOPI, iar pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor, termenul pentru formularea opoziţiei curge de la publicarea acestora, în format electronic în Gazeta OMPI.

(6) OSIM comunică opoziţia solicitantului şi îl invită să depună punctul său de vedere în termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) din lege. În cazul în care opozantul depune prezentarea detaliată a motivelor opoziţiei, OSIM comunică solicitantului această prezentare, acordând un termen de 30 de zile pentru formularea unui punct de vedere.

(7) La cererea solicitantului, depusă la OSIM nu mai târziu de data la care expiră termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) din lege, titularul mărcii opuse va prezenta OSIM dovada că:

a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, în cazul mărcilor protejate pe cale naţională sau al mărcilor protejate pe cale internaţională, valide în România, ori cel puţin pe teritoriul unui stat membru UE ori Spaţiu Economic European în cazul mărcilor comunitare, pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau este considerată notorie;

b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii opuse.

(8) În lipsa dovezilor de folosire a mărcii opuse, în maximum 30 de zile de la data notificării transmise de OSIM oponentului, actul de opoziţie va fi respins.

(9) Dovezile de folosire a mărcii opuse pot fi: ambalaje, etichete, cataloage, facturi, fotografii, anunţuri în jurnale, declaraţii scrise etc.

(10) Dacă solicitantul nu răspunde în termenul legal, OSIM poate decide asupra opoziţiei bazându-se numai pe documentele aflate la dosar. La cererea solicitantului, OSIM poate acorda o prelungire de cel mult 30 de zile a termenului pentru răspunsul la opoziţie.

(11) Opoziţia formulată conform art. 19 din lege se soluţionează de o comisie formată din 3 specialişti desemnaţi de şeful Serviciului mărci, dintre care unul va fi examinatorul căruia i s-a repartizat cererea de înregistrare a mărcii.

(12) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere, în tot ori în parte, a opoziţiei care este obligatoriu la examinarea de fond şi care se va regăsi menţionat în hotărârea de admitere sau respingere la înregistrare a mărcii.

ARTICOLUL 19

Determinarea şi dovedirea notorietăţii

(1) Pentru a aprecia dacă o marcă este notorie este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută:

a) pe teritoriul României; şi

b) pentru segmentul de public din România căruia se adresează produsele sau serviciile pentru care marca este utilizată.

(2) În sensul alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente:

a) categoria de consumatori vizată pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizată;

b) reţelele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca.

(3) La opoziţie sunt examinate motivele de refuz privind mărcile notorii, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 24 din lege. OSIM poate cere de la autorităţile publice, instituţiile publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente în vederea aprecierii notorietăţii în România.

(4) În aplicarea criteriului prevăzut la art. 24 lit. c) din lege, gradul de cunoaştere al unei mărci de către public poate fi apreciat în funcţie de promovarea acesteia, inclusiv publicitatea şi promovarea la târguri sau expoziţii a produselor ori serviciilor la care se aplică marca.

(5) Notorietatea unei mărci poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

(6) În susţinerea notorietăţii unei mărci pe teritoriul României pot fi prezentate acte cum ar fi cele privind:

a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notoriu cunoscută;

b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicată;

c) publicitatea sau reclama produselor şi serviciilor sub marca notoriu cunoscută în România etc.

ARTICOLUL 20

Procedura de examinare a cererii de înregistrare a mărcii

(1) OSIM examinează cererea de înregistrare a mărcii în termen de maximum 6 luni, cu condiţia achitării taxei de examinare.

(2) Dacă după constituirea depozitului reglementar şi publicarea cererii se constată că taxa de examinare şi, după caz, taxa de reclasificare nu sunt achitate, OSIM acordă solicitantului un termen de 3 luni pentru regularizarea plăţii. Pentru motive întemeiate, la cererea solicitantului, OSIM poate acorda încă un termen de două luni.

(3) În cazul în care taxa de examinare nu a fost achitată în termenul prevăzut la alin. (2), OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mărcii.

(4) Examinarea de fond a cererii de înregistrare a mărcii se efectuează în baza prevederilor art. 22 alin. (3) şi (4) din lege.

(5) În cazul în care în urma examinării motivelor absolute de refuz rezultă că există unul dintre motivele legale care împiedică înregistrarea mărcii, OSIM transmite solicitantului un Aviz de refuz provizoriu, invitându-l să îşi prezinte într-un termen de 3 luni un punct de vedere asupra acestui refuz. Termenul acordat poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni la cererea solicitantului, cu condiţia plăţii taxei legale.

(6) În cazul în care solicitantul nu răspunde în termen la avizul de refuz provizoriu sau argumentele prezentate nu sunt în măsură să înlăture motivele de refuz, OSIM va decide, după caz, limitarea listei de produse/servicii sau respingerea cererii de înregistrare a mărcii.

(7) În cazul în care răspunsul solicitantului la avizul de refuz provizoriu conţine argumente şi motive temeinice privind înregistrarea mărcii, acestea pot fi admise. În această situaţie Serviciul mărci OSIM poate decide înregistrarea mărcii.

(8) Dacă faţă de cererea de înregistrare a mărcii a fost formulată o opoziţie fondată pe motivele relative de refuz prevăzute de art. 6 din lege, aceasta se soluţionează de către Comisia de opoziţii care emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei, care va fi avut în vedere, în mod obligatoriu, în examinarea de fond.

(9) OSIM finalizează examinarea cererii de înregistrare a mărcii, în baza răspunsului primit de la solicitant şi a avizului Comisiei de opoziţii, dacă este cazul, şi emite o decizie de admitere sau respingere a cererii de înregistrare.

(10) Decizia OSIM de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii se comunică solicitantului în termen de maximum 7 zile de la luarea acesteia, iar în cazul mărcilor care au avut opoziţii, şi opozantului.

(11) În maximum două luni de la data deciziei de admitere a cererii de înregistrare, marca se publică în BOPI.

(12) Solicitantul cererii de înregistrare poate cere examinarea cu urgenţă a cererii sale, potrivit art. 22 alin. (2) din lege, cu condiţia achitării taxei.

(13) Dacă în cursul examinării cererii de înregistrare a mărcii intervin proceduri prevăzute de lege, cum sunt opoziţii sau notificări în urma examinării motivelor absolute de refuz, acestea prelungesc corespunzător termenelor prevăzute de art. 22 din lege şi OSIM nu mai este ţinut să restituie taxa de examinare.

(14) În cadrul procedurii de examinare a motivelor absolute de refuz la înregistrarea mărcii, sunt refuzate la înregistrare semnele conţinând embleme sau părţi din emblema europeană a cărui titular este Consiliul Europei.

(15) Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor se iau de către examinatorul dosarului în cauză.

(16) În cazul în care o opoziţie a fost formulată, Comisia de examinare cu componenţa prevăzută la art. 18 alin. (11) va emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei.

ARTICOLUL 21

Înregistrarea mărcii

(1) Când cererea de înregistrare a mărcii respectă condiţiile legale de înregistrare şi dacă nicio opoziţie nu a fost formulată în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1) din lege ori când a fost emis un aviz de respingere a opoziţiei, OSIM decide înregistrarea şi înscrierea mărcii în Registrul mărcilor.

(2) Publicarea înregistrării mărcii în BOPI se face cu menţiunea următoarelor elemente:

a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;

b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;

c) reproducerea mărcii şi, după caz, menţiunea "color", cu indicarea culorii sau culorilor revendicate, iar pentru mărcile care conţin şi elemente figurative, cu indicarea indicelui de clasificare a elementelor figurative;

d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificării de la Nisa;

e) data de depozit şi numărul de depozit, precum şi numărul de marcă;

f) indicaţii privind prioritatea invocată şi recunoscută;

g) menţiunea că marca este colectivă sau de certificare, dacă este cazul, inclusiv regulamentul de folosire;

h) menţiunea că marca a dobândit un caracter distinctiv înainte de data cererii de înregistrare a mărcii, ca urmare a folosirii acesteia, dacă este cazul;

i) declaraţia conform căreia solicitantul nu invocă un drept exclusiv asupra unui element al mărcii, în cazul prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.

(3) Când o decizie de respingere a unei cereri de înregistrare a unei mărci a fost desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, partea interesată comunică la OSIM hotărârea în vederea publicării acesteia în BOPI.

(4) Dacă după ce a fost publicată o marcă este respinsă la înregistrare sau anulată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, această hotărâre se publică în BOPI.

ARTICOLUL 22

Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor

(1) Marca înregistrată în condiţiile art. 22 alin. (1) din lege se înscrie în Registrul mărcilor.

(2) Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor, publicarea acesteia, precum şi eliberarea certificatului de înregistrare al mărcii sunt supuse unei singure taxe în cuantumul prevăzut la nr. crt. 8 din anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, republicată, cu modificările ulterioare.

(3) Titularul poate solicita eliberarea de copii ale certificatului de înregistrare, conform cu originalul, cu plata taxei legale; duplicate pot fi cerute numai dacă se face dovada unui anunţ public de pierdere a certificatului iniţial şi a achitării taxei legale de eliberare a certificatului.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE