Magazin Virtual

Ajutorul public judiciar in materie civila

                                                                                                     Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
                                                                                 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

                                                                                         Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 327 din 25 aprilie 2008

Având în vedere că, potrivit calendarului de adoptare a actelor normative de transpunere a directivelor comunitare în vigoare, România avea obligaţia transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze,
ţinând cont că directiva a cărei transpunere trebuie asigurată prevede standarde minime pentru ca sistemul de asistenţă judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiţie cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde în plan legislativ presupune crearea unor condiţii cel puţin identice în plan intern, pentru a nu conduce la apariţia unor discriminări între proprii cetăţeni şi cetăţenii celorlalte state membre ori persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi care ar solicita asistenţă judiciară în faţa instanţelor sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române,
având în vedere că accesul la justiţie - expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii - trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

                                                                                                                              CAPITOLUL I
                                                                                                                           Dispoziţii generale

Art. 1. - Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.
Art. 2. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
(2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.
(3) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.
Art. 3. - Ajutorul public judiciar prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale.
Art. 4. - Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
Art. 5. - (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se consideră membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori reşedinţa comună şi gospodăreşte împreună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.

                                                                                                                              CAPITOLUL II
                                                                                                Formele ajutorului public judiciar şi condiţiile de acordare

Art. 6. - Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:
a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;
b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc;
d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
Art. 7. - Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
Art. 8. - (1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.
(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.
Art. 9. - La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.
Art. 10. - Dreptul la ajutor public judiciar se stinge prin moartea părţii sau prin îmbunătăţirea stării sale materiale până la un nivel care să îi permită să facă faţă costurilor procesului.

                                                                                                                              CAPITOLUL III
                                                                                            Competenţa şi procedura de acordare a ajutorului public judiciar

                                                                                                                              SECŢIUNEA 1
                                                                                                                           Dispoziţii comune

Art. 11. - (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei de executare.
(2) În cazul în care instanţa competentă nu se poate stabili potrivit alin. (1), competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa solicitantul.
(3) Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.
Art. 12. - (1) Ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulării cererii de către persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.
Art. 13. - (1) Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă şi se soluţionează de urgenţă, de un alt complet decât cel care a soluţionat cauza pe fond. În cazul în care cererea de acordare a ajutorului public judiciar este admisă, durata necesară soluţionării acesteia se adaugă termenului pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanţei competente să soluţioneze acea cale de atac.
Art. 14. - (1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.
(2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, precum şi posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(3) Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.
Art. 15. - (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.
(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
(3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.
Art. 16. - (1) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale.
(2) Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură.
(3) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.
Art. 17. - (1) Orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări.
(2) Dacă instanţa constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.
(3) Împotriva încheierii se poate face numai cerere de reexaminare, putându-se solicita motivat să se revină asupra despăgubirii sau a amenzii ori să se dispună reducerea acestora. Cererea se face în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii şi se soluţionează de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
Art. 18. - Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Art. 19. - (1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
(2) Instanţa poate dispune însă, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv.
Art. 20 - În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă, prin încheiere pronunţată potrivit art. 15.
Art. 21. - (1) Dispozitivul încheierii cuprinzând obligaţia de plată a sumelor prevăzute la art. 17 alin. (2) şi art. 18 constituie titlu executoriu.
(2) În cazul în care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creanţe bugetare, acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.
Art. 22. - (1) Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, denumit în continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Fondul pentru ajutor public judiciar se cuprinde distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei.
(3) Sumele reprezentând onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului sau executorului judecătoresc se plătesc acestora, în cont bancar/virament sau în numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor.

                                                                                                                              SECŢIUNEA a 2-a
                                                                                                                          Asistenţa prin avocat

Art. 23. - Ajutorul public judiciar sub forma asistenţei prin avocat se acordă conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judiciară gratuită.

                                                                                                                              SECŢIUNEA a 3-a
                                                                                        Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului expertului,
                                                                                                                   traducătorului sau interpretului

Art. 24. - (1) În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar, sub forma plăţii onorariului expertului, traducătorului sau interpretului, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit acestora.
(2) După prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanţa va stabili onorariul definitiv.
Art. 25. - Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţă între onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu.

                                                                                                                              SECŢIUNEA a 4-a
                                                                                                      Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului
                                                                                                                      executorului judecătoresc

Art. 26. - (1) În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcţie de complexitatea dosarului la acea dată.
(2) Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit, de îndată, camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe.
(3) Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna, în termen de 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea prevăzută la alin. (1). Preşedintele are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecătoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din punct de vedere teritorial.
Art. 27. - (1) După îndeplinirea atribuţiilor pe care legea şi statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanţa va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul activităţii desfăşurate, în limitele onorariilor minimale şi maximale stabilite potrivit legii.
(2) Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţa dintre onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii sau formalităţi.
Art. 28. - (1) Executorul judecătoresc desemnat potrivit art. 26 alin. (3) să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.
(2) Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii.
Art. 29. - Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la executarea începută de executorul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc.
Art. 30. - (1) Executorul judecătoresc este dator să depună toate diligenţele pentru ducerea la îndeplinire a executării în cauza în care a fost desemnat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să îndeplinească cu celeritate demersurile prevăzute de lege, cu respectarea drepturilor părţilor, a obligaţiilor sale profesionale şi a normelor procedurale.
(2) Executorului judecătoresc care acordă ajutor public judiciar îi este interzis să solicite sau să primească alte sume de bani sau alte foloase de la partea asistată.
Art. 31. - (1) Împotriva modului de îndeplinire a obligaţiilor profesionale de către executorul judecătoresc desemnat partea asistată poate face plângere la instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În cazul în care plângerea este găsită întemeiată, instanţa sesizează colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în vederea înlocuirii executorului.
(2) Odată cu înlocuirea executorului judecătoresc, organele de conducere ale camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti vor lua măsuri de verificare a activităţii executorului înlocuit şi, dacă este cazul, de sancţionare, potrivit legii.
Art. 32. - (1) În cazul în care beneficiarul asistenţei judiciare renunţă la continuarea executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia de a înştiinţa camera teritorială a executorilor judecătoreşti, precum şi instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar.
(2) În acest caz, precum şi în orice altă situaţie în care executorul desemnat nu finalizează executarea silită, instanţa stabileşte onorariul proporţional cu actele de executare efectuate, chiar sub nivelul minim stabilit potrivit art. 27 alin. (1).

                                                                                                                              SECŢIUNEA a 5-a
                                                                                                         Ajutorul public judiciar sub forma facilităţilor
                                                                                                                           la plata taxelor judiciare

Art. 33. - În cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere se vor stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată şi cuantumul ratelor.
Art. 34. - (1) În cazul în care taxele judiciare datorate sunt mai mari decât dublul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, eşalonarea plăţii se va face astfel încât rata lunară datorată să nu depăşească jumătate din venitul net pe familie, dacă instanţa nu apreciază necesar a se acorda o altă formă de ajutor, mai favorabilă.
(2) Eşalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face în cel mult 48 de rate lunare.

                                                                                                                              CAPITOLUL IV
                                                                                                                        Asistenţa extrajudiciară

Art. 35. - (1) Asistenţa prin avocat poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime. Asistenţa extrajudiciară trebuie să conducă la furnizarea unor informaţii clare şi accesibile solicitantului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la instituţiile competente, şi, dacă este posibil, la condiţiile, termenele şi procedurile prevăzute de lege pentru recunoaşterea, acordarea sau realizarea dreptului ori interesului pretins de solicitant.
(2) Asistenţa extrajudiciară se acordă conform prevederilor Legii nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. - Avocatul care a acordat asistenţă extrajudiciară nu poate acorda asistenţă judiciară aceleiaşi persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiaşi drept sau interes, în cazul în care beneficiarul asistenţei extrajudiciare formulează cerere de chemare în judecată pentru valorificarea ori apărarea acelui drept sau interes.
Art. 37. - Modul de plată şi nivelul remuneraţiei avocaţilor pentru serviciile de asistenţă extrajudiciară se stabilesc prin protocol încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

                                                                                                                              CAPITOLUL V
                                                                                                     Organizarea, coordonarea şi controlul activităţii
                                                                                                              de acordare a ajutorului public judiciar

Art. 38. - (1) Coordonarea şi controlul activităţii de acordare a ajutorului public judiciar se fac de Ministerul Justiţiei.
(2) Finanţarea activităţii de acordare a ajutorului public judiciar se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. Sumele necesare ajutorului public judiciar se stabilesc anual prin legea bugetului de stat.
(3) Principalele atribuţii ale Ministerului Justiţiei în domeniul coordonării şi controlului activităţii de acordarea a ajutorului public judiciar sunt:
a) exercită controlul şi asigură coordonarea, sub aspect funcţional şi organizatoric, în ceea ce priveşte modul în care se acordă ajutorul public judiciar;
b) ia măsuri pentru informarea publicului cu privire la sistemul de ajutor public judiciar;
c) stabileşte, prin protocol sau prin ordin, potrivit legii, onorariile minimale şi maximale pentru acordarea asistenţei de către avocat şi, respectiv, pentru executorul judecătoresc;
d) evaluează necesităţile bugetare pentru acordarea asistenţei judiciare şi propune bugetul, pentru a fi inclus, separat, în bugetul Ministerului Justiţiei;
e) centralizează datele şi informaţiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar;
f) întocmeşte criteriile statistice pentru evidenţa datelor şi informaţiilor privind acordarea ajutorului public judiciar.
Art. 39. - (1) Datele şi informaţiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar se centralizează, se administrează şi se actualizează de Ministerul Justiţiei.
(2) În vederea întocmirii şi actualizării evidenţei, instanţele judecătoreşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România transmit Ministerului Justiţiei, trimestrial, situaţii privind cererile de acordare a ajutorului public judiciar şi, respectiv, a asistenţei extrajudiciare, cuprinzând date referitoare la încuviinţarea şi respingerea cererilor, înlocuirea avocaţilor, a executorilor judecătoreşti, precum şi orice alte informaţii solicitate de Ministerul Justiţiei în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 40. - (1) Ministerul Justiţiei poate face verificări, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane interesate, cu privire la realitatea situaţiei materiale a celui care a beneficiat de asistenţă extrajudiciară. Verificările pot fi făcute oricând, timp de 2 ani de la data acordării acesteia.
(2) În cazul în care constată că beneficiarul ajutorului public judiciar sau al asistenţei extrajudiciare a prezentat date false sau a ascuns date în legătură cu situaţia sa materială, Ministerul Justiţiei va sesiza organele fiscale competente, în vederea obligării acestuia la restituirea sumelor de care a beneficiat în mod nejustificat.

                                                                                                                              CAPITOLUL VI
                                                                                            Reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar

                                                                                              cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau altor
                                                                                                  persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe
                                                                                                 teritoriul unui stat membru şi formularea unei cereri de
                                                                                            asistenţă judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene

Art. 41. - (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România, se depune însoţită de documente justificative:
a) fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului;
b) fie prin intermediul autorităţii centrale române;
c) fie direct la instanţa română competentă potrivit art. 11.
(2) Cererea, precum şi înscrisurile doveditoare se depun traduse în limba română.
Art. 42. - Când cererea este depusă prin intermediul autorităţii centrale române, aceasta are obligaţia transmiterii către instanţa competentă.
Art. 43. - (1) În situaţiile reglementate de prezenta secţiune, în cazul în care, la data formulării cererii de ajutor public judiciar, nu se poate determina instanţa competentă potrivit art. 11, cererea se soluţionează de Tribunalul Bucureşti.
(2) Asistenţa extrajudiciară se asigură, în situaţia prevăzută la alin. (1), de Baroul Bucureşti.
Art. 44. - Ajutorul public judiciar încuviinţat potrivit prezentului capitol include, în afara formelor prevăzute la art. 6, următoarele:
a) cheltuielile pentru traducerea înscrisurilor depuse de beneficiar şi care au fost solicitate de instanţă sau de autoritatea cu atribuţii jurisdicţionale în vederea soluţionării cauzei;
b) asigurarea unui interpret în procedurile în faţa instanţei/autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale;
c) cheltuielile deplasării în România, pe care beneficiarul asistenţei sau o altă persoană trebuie să o facă la cererea instanţei ori a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale ori în cazul în care legea prevede prezenţa obligatorie a uneia dintre aceste persoane.
Art. 45. - (1) Cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii, cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, beneficiază de consultanţă juridică gratuită din partea autorităţii centrale române, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea obţinerii asistenţei juridice în cauze de competenţa instanţelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotărâri pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat. Autoritatea centrală română asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea, completată conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, să fie însoţită de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competentă a statului solicitat.
(2) Autoritatea centrală română asigură traducerea cererii şi a documentelor conexe necesare. Traducerea se face:
a) fie în limba oficială a statului membru solicitat;
b) fie în una dintre limbile acelui stat ce corespunde uneia dintre limbile instituţiilor Comunităţii;
c) fie în una dintre limbile acceptate de statul membru solicitat, potrivit Directivei (CE) nr. 8/2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.
(3) Autoritatea centrală română, în termen de 15 zile de la data primirii cererii şi a documentelor conexe, traduse conform alin. (2), le transmite autorităţii de primire competente a acelui stat membru.
Art. 46. - (1) Autoritatea centrală română poate refuza transmiterea unei cereri de asistenţă juridică într-un alt stat membru dacă o astfel de cerere este vădit neîntemeiată sau excedează domeniului de aplicare al Directivei (CE) nr. 8/2003.
(2) În cazul în care cererea de asistenţă juridică formulată şi transmisă potrivit art. 45 este respinsă de autoritatea competentă a statului membru solicitat, autoritatea centrală română va cere solicitantului restituirea cheltuielilor de traducere.
Art. 47. - Cererile şi documentele conexe, transmise sau primite în conformitate cu prevederile prezentului capitol, sunt scutite de formalitatea legalizării sau de orice altă formalitate echivalentă.
Art. 48. - Se desemnează Ministerul Justiţiei ca autoritate centrală română în materia acordării ajutorului public judiciar, în sensul Directivei (CE) nr. 8/2003.
Art. 49. - Cererile pentru acordarea ajutorului public judiciar, formulate conform prezentului capitol, se întocmesc potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Continuare

Editura Bestpublishing

Ajutorul public judiciar in materie civila